E o sete cumplita de ploaie si racoare de cateva zile (saptamani chiar) si, dupa ce am tot oftat si ne-am autocompatimit pentru situatia ingrata in care ne-a pus arsita aceasta plina de personalitate, am hotarat sa luptam impotriva ei cu una dintre armele cele mai dragi sufletului de roman: hazul de necaz. Tot plangandu-ne de invazia caldurii si vorbind despre cat de tare ne-am dori o ploaie zdravana, ne-am amintit de o poveste tare haioasa din vremuri in care norii erau mai prietenosi cu noi (poate prea prietenosi!).

Se intampla intr-o seara in care vremea era pusa pe sotii, astfel ca, dupa un curs la Dagmar D.V., cativa cursanti s-au trezit la usa, pregatiti de plecare, fara umbrele, pe o ploaie to-ren-ti-a-la. Ei bine, au stat ei 10 minute, au stat 20, au stat jumatate de ora tot asteptand sa se potoleasca ploaia, dupa care am hotarat ca a venit timpul sa facem ceva ca sa nu inceapa sa incarunteasca asteptand. Nu de alta, dar ne era teama sa nu creada lumea ca au incaruntit dupa cursurile de engleza :D Asa ca i-am inarmat cu niste saci de plastic si le-am urat noroc!

Fotografiile sunt fara sacii-vedeta. Dupa cum vedeti, buna dispozitie a ramas la cote inalte in ciuda situatiei.

 

FacebookTwitterGoogle+PinterestTumblrStumbleUponLinkedInEmailGoogle BookmarksYahoo MailYahoo MessengerPrintDistribuie
Categorii: Stiri

Leave a Reply